Federaţia Română de Scrabble

FORUM

2001

Definiţie: Pasăre palmipedă, ceva mai mare ca o raţă, de culoare neagră-verzuie (Phalacrocorax carbo).
Argument: pentru că există!

Definiţie: Cleşte de unghii.

Definiţie: Diviziune a grupului (în matematică etc.)
Argument: SUBGRUPA nu e acelaşi lucru, aşa cum GRUP este altceva decît GRUPA.

Definiţie: Coeficient internaţional valoric folosit la şah, care se ajustează în funcţie de rezultatele obţinute la fiecare turneu.
Argument: Nu propun doar cuvântul ELO, ci şi aplicarea lui la scrabble! (sau a unui echivalent, ceva în genul coeficienţilor care înţeleg că existau pe vremuri. Numai că nu ştiu exact dacă durau doar un an, sau nu aveau limită de timp). Voi reveni şi cu o propunere detaliată, dacă se va considera că e nevoie de aşa ceva şi dacă semnalele vor fi încurajatoare. Nu vreau să mă mai refer la rezistenţa unora la nou...
J (Claudia Mihai) Se numea CALD (Compunere, Anticipaţie, Libere, Duplicat - sau... Coeficient ALDea, după numele inventatorului său). Nu era anual, ci evolua foarte precis în timp, în funcţie de performanţele acumulate. Şi eu sînt de părere că ar trebui reactivat. Cît despre cuvîntul ELO... nu e cumva, totuşi, o siglă? Personal nu l-am văzut scris cu litere mici.
J (Bogdan Radu) Sunt de acord cu argumentul dvs. dacă puteţi explica originea lui BIG (şi or mai fi şi altele...)
J (Claudia Mihai) Categoric, mai sînt şi altele. Se poate întîmpla foarte bine ca o siglă să devină cuvînt, nu asta e problema. In franceză s-au introdus ISO, ASO, CIF, CAF (nu şi ELO) - toate sînt la origine sigle. Problema este dacă în româneşte ELO este deja folosit ca adjectiv (deci, dacă se scrie în mod curent cu litere mici, sau este scris în continuare ca siglă). Personal, nu ştiu, în "Sportul" cum se scrie?
J (Bogdan Radu) O.K., aşa e, e doar o abreviere. Era un compromis mai mic decât în alte cazuri.
J (Adrian Popan) In ce-l priveşte pe ELO, mă abţin, deocamdată ca şi cuvânt de dicţionar, dar sunt pentru aplicarea lui.
J (Cătălin Caba) Nu pentru ELO, da pentru ideea de ELO în scrabble. Da şi pentru PARTICIPIU (şi las plăcerea lui Florin Buhai să-l "propună", dacă tot a amintit de CORMORAN).
J (Octavian Mocanu) Elo nu este nici substantiv comun, nici abreviere, ci este considerat (încă) substantiv propriu. Sistemul Elo a fost imaginat de fizicianul Eló E. Árpád, născut la Pápa (Ungaria) în 25 august 1903, apoi naturalizat în SUA şi care de fapt a fost doar un şahist amator. Sistemul încearcă să calculeze raportul relativ între valoarea jucătorilor, în funcţie de o anumită scală. In particular, descrie care ar fi comportarea cea mai probabilă a unui jucător faţă de altul, în momentul în care ar disputa o partidă, îl compară cu rezultatul efectiv pe care îl obţine şi ajustează în consecinţă scorul său în funcţie de ecuaţia de mai jos:

unde:

R = Noua Valoare R0 = Vechea Valoare S = Scorul din ultimul joc D = Valoarea Concurentului - Valoarea Jucătorului

Definiţie: ...
Argument: Ce părere aveţi dacă un NINJA ar face o comandă prin PAGER pentru un BAX de ţigări (sau altceva), am zis BAX nu SAX, cu plata în EURO? Ce caută în LOC cuvintele cu K,Y,W dacă tot nu le folosim în joc?
L (Cătălin Caba) Dragă Mircea, ia încearcă tu să depui topul din grupele AADIJT? sau ACEHUU? Vezi acum de ce mai trebuie şi K şi Q şi W?

Definiţie: ...
Argument: (vezi NINJA)
(SORE IN) Ha! Ha! Hai să fim serioşi! S-au apucat niste şmenari nenorociţi să folosească prin canale un cuvînt pocit (de la pronunţia americănească pt BOX = cutie) şi acum, gata, hai să-l trîntim în dicţionarul limbii române!... Ce sinistru e că a ajuns chiar în documentele oficiale! Hai să băgăm şi o CIUNGA! (Na! că deja mai avem una...)

Definiţie: ...
Argument: (vezi NINJA)
L (Claudia Mihai) După mine, are aceeaşi problemă ca şi MAIL: nu este asimilat fonetic. Sau se pronunţă cumva aşa, [pager]?
« (Laur Vornicu) Nu, din acelaşi motiv.

Definiţie: saxofon.

Argument: Sînt întru totul de acord cu Claudia în privinţa redării complecte a pronunţării literelor din alfabete drept cuvinte-titlu, şi nu doar pe sărite, după obscurele reguli aleatoare ale zămislitorilor celor 4 dicţionare. Disting aici patru categorii: alfabetul ebraic, alfabetul arab, alfabetul slavon şi alfabetul românesc.
     Ca regulă generală, caracterele străine ca pronunţare ar putea să intre în grupa de gen neutru, N24 (nomenclatura LOC2) sau ca singulare tantum, dar declinabile în totalitate la singular (ex.: alfaul, betaului, heul, etc.) sau ar putea îngloba la fel de bine şi pluralul (ex.: deltauri, gamaurile, ainurilor, etc.).
L (Claudia Mihai) Hei, hei, hei! N-am spus chiar aşa, "din alfabete"... Eu vorbeam despre literele greceşti!
     Cît despre declinarea substantivelor denumind literele, lucrurile sînt foarte încurcate. În majoritate zdrobitoare (ca principiu, chiar în unanimitate), dicţionarele româneşti pe care le-am consultat (5 la număr) sînt de acord cu Gramatica Academiei, care spune că numele literelor sînt masculine. Într-adevăr, spunem "doi de A". Dacă ar fi neutre, ar trebui să spunem "două de A" - ceea ce n-am auzit. Pe de altă parte, spunem (poate numai noi, scrabbliştii*?) "ai avut toate A-urile!", "n-am văzut A-ul" etc. Deci, neutru sau masculin? Nu-mi permit să dau nici un răspuns. De aceea, şi pentru că şi în cazul declinării lor ocazionale simţim nevoia "liniuţei", eu zic să le lăsăm aşa, invariabile (pe cele pe care le vom accepta...).

Argument: Cel puţin ALEF este cunoscut din matematică în contextul alef (zero) [rom.], alef (zéro) [fr.], aleph(-null) [eng.], Aleph(-null) [germ.], etc. definit ca atare drept (definiţia nu este riguroasă d.p.d.v. matematic): prima literă a alfabetului ebraic, folosită în matematică pentru a nota cardinalul mulţimilor infinite, respectiv în contextul alef zero: numărul elementelor din mulţimea numerelor întregi; reprezintă cel mai mic număr cardinal transfinit*. Cel puţin el este menţionat în dicţionarele de referinţă din alte limbi, în plus, în limba englezească este menţionat întreg alfabetul. Un motiv ar fi şi utilizarea lor în domeniul lingvistic [v. ŞVA]. Propun adoptarea lor şi în fondul scrabblistic* din limba română [Tabel: Alfabetul ebraic].
J şi « (Claudia Mihai) Cu ALEF sînt de acord, chiar şi cu ŞVA. Amîndouă sînt şi în ODS, dar nu de asta le accept, ci pentru că sînt singurele care au circulaţie (chiar dacă restrînsă) în limba română. Cu restul, însă... Cînd am propus completarea listei substantivelor reprezentînd literele greceşti, am făcut-o tocmai pentru că acestea sînt extrem de cunoscute, fiind foarte des utilizate (în matematică, fizică, unde reprezintă mărimi distincte, de exemplu: ro = densitate etc.). Alfabetul ebraic, însă, este practic necunoscut la noi. Nu votez în nici un fel deocamdată, aştept să văd ce şi au alţii de zis. Cît despre flexionarea lor: NU (vezi comentariul la alfabete...).

In principal şi din cauza extinderii geografice a limbii arabe, pronunţarea caracterelor arabe a fost de asemenea adoptată şn dicţionarele (nearabe) de mare circulaţie [v. WEUD]. Am creat un tabel [Alfabetul arab] asemănător celui cu alfabetul ebraic, cu propunerea transliterării în română [GAE, WEUD].
L (Claudia Mihai) Hm... Nici francezii nu le-au adoptat, deşi au milioane de arabi. Personal, sînt întotdeauna bucuroasă să învăţ, dar parcă prea sînt lipsite de semnificaţie pentru noi... Poate, la întrebarea pentru un miliard?

Argument Ne-am apropiat ceva-ceva mai mult de vocabularul clasic, într-atîta încît să constatăm că în vechea tetradă (să sperăm că în curînd renascentur) de dicţionare, "reprezentanţi" de vază ai slavonei s-au constituit într-un cuadruplu format din az, buche, ier şi ije, cu observaţia că az era N24 (acum e indeclinabil!), buche nu întruchipa litera omonimă fiind pasată la F107, iar ier pe vremuri categorisit la N24 împreună cu nefericitul ije (masculin (sic!), fără valenţe explicit flexionare) între timp au sucombat în totalitate presiunii LOCului. Sic transit gloria mundi... Speranţele însă ne vor fi revigorate văzînd, întocmai legendarului fenix (unic şi inflexibil... căci vai fenixului!, nici urmă de fenicşi), tabelul Alfabetul slavon, în care am încercat să grupez pronunţarea întregului alfabet în transcriere românească (dacă cineva dispune de o sursă directă în limba română, ar fi preferabilă!!).
L K J (Claudia Mihai) Hm... Poate. Mai degrabă decît alte alfabete! La urma urmei, face parte şi din patrimoniul nostrul cultural, fiind folosit la noi pînă prin secolul 19. Trebuie însă văzut exact cum se transcriu, că nu se potriveşte totul cu sursele citate, în privinţa pronunţării în limba română (vezi cazul UCU).

Argument: Ei da, aţi citit bine! Nu e ciudat ca tocmai în română să nu introducem modul de pronunţare a literelor?! E interesant că, în ce dicţionar din altă limbă te uiţi, le găsesti drept cuvinte-titlu de-sine-stătătoare. Doar noi sîntem mai cu moţ (sau fără). Le redau în tabelul Alfabetul românesc.

Definiţie: Pereche de pantaloni de vară, până la genunchi, feminin, numai la plural.
Argument: E plin litoralul.
J (Octavian Mocanu) Accept conditionat de introducerea singularului bermudă (vezi pantalon - pantaloni).
L (Claudia Mihai) Ei, nici chiar aşa... Motivul pentru care se acceptă PANTALON este că se spune şi aşa! N-am auzit încă pe nimeni spunînd "mi-am cumpărat o bermudă"... Poate ar trebui să discutăm aici care este rolul unui dicţionar: acesta NU creează un termen, ci îl consemnează, deci nu face decît să constate că un anume cuvînt (sau o anumită formă a unui cuvînt) există, circulă - oral sau (şi) în scris (chiar dacă într-un cerc foarte restrîns, să spunem în cazul cuvintelor din limbajul ştiinţific, cel argotic etc).

Argument: Am efectuat un mic studiu asupra unor aspecte referitoare la modul în care denumirile popoarelor şi monezile naţionale sunt reprezentate în DEX. Propun pentru introducerea în dicţionar mai multe cuvinte denumind popoare şi locuitori.
J (Claudia Mihai) Sigur că da, şi lista poate continua. KAZAHII sînt locuitorii Kazahstanului. Cazacii sînt ruşii aceia aduşi să apere graniţa de vest a imperiului. E interesant că se ortografiază TADJIK, dar UZBEC, nu remarcasem.
J (Octavian Mocanu) Da, cu observaţia că trebuie revăzută rescrierea lor în română (de ex., în loc de paraguayan, paraguaian etc.).

Argument: Precizez că exceptînd monezile din ţările nou formate în Europa de Est (Lituania, Letonia, Croaţia, Uzbekistan, etc.), toate celelalte monezi figurează în Official Scrabble Players Dictionary şi probabil din 2001 vor face şi corecţiile la zi cei ce se ocupă de acel dicţionar. Eu cred că ar fi corect, pe lângă dolari, mărci şi yuani să avem şi won sau leone, că tot monezi naţionale sunt. Cel puţin bahtul tailandez sau ringgitul malaezian sau bolivarul venezuelean sunt mult mai tari decât amărâtul de leu. (Tabel: Monede).
J (Claudia Mihai) Cu observaţia că pronunţările pe care le-ai indicat sînt valabile doar pentru engleză, sigur, de acord în principiu. Fireşte, mai trebuie discutat în privinţa ortografiei şi a flexionării. OK, cu o mică excepţie... care-mi condiţionează votul (eu zic că botswanezii pot să mai aştepte). Moneda Ucrainei e, desigur, GRIVNA.
J (Laur Vornicu) Legat de disputa cu moneda din Botzwana, de fapt se pronunţă [pu'ella] şi iară revenim la mail/email, la urma urmei cam 96% din lista de 264 de monezi şi 315 diviziuni monetare existente (o găsiţi usor pe web) nu sunt asimilate fonetic.
J (Claudia Mihai) Am găsit-o de la început, mulţumesc. Şi? Rămîne cum am vorbit... Cuvîntul va fi pe grilă, nu contează cum se pronunţă (în... ce limbă? în "boţuaneză"?). De altfel, te înşeli amarnic. Ce-mi citezi tu este o transcriere fonetică în engleză, nu? Ei bine, ia uită-te cum este redată (în acelaşi dicţionar) pronunţarea cuvîntului CRUEL...

Definiţie: Numele literei x a alfabetului grec...
Argument: ...şi nu numai aceasta! Dicţionarele noastre fac o mare nedreptate alfabetului grec. Din cele 24 de litere ale alfabetului clasic, abia dacă sînt "acoperite", cu chiu cu vai, două treimi (socotind şi omonimele - adică "potrivelile", ex.: FI, HI, MU, NU...). Am întocmit (cu mult efort şi timp pierdut, aşa că vă rog să aruncaţi o privire!) un tabel comparativ privind redarea numelor literelor greceşti sub formă de substantive, în cîteva dicţionare.
      Ce nu avem deloc, în momentul de faţă - şi ce propun să introducem: EPSILON, ZETA (DZETA), ETA, KAPPA, LAMBDA, XI, OMICRON, UPSILON (din alfabetul clasic) şi DIGAMMA (DIGAMA), eventual KOPPA (din alfabetul timpuriu).
      În privinţa lui XI, cel puţin, e o mare enigmă la noi. Cum se pronunţă litera asta? Observaţi că în MDE se indică, în dreptul fiecărei litere, cuvîntul reprezentînd numele acesteia. Ei bine, în dreptul lui x este trecut doar un... "x". Îmi vine să cred că e o greşeală de tipar, pentru că această literă se pronunţă "xi" (Larousse şi ODS ortografiază cuvîntul respectiv şi "ksi"). În nici un caz nu este plauzibilă (şi nici firească) redarea în limba română fără nici un suport vocalic doar a consoanei care... este cel mai greu de pronunţat singură!
      Notă: n-am reuşit să redau grafic ultimele două litere. DIGAMMA e un F întors ("în oglindă"), iar KOPPA (precursorul lui Q) este un cerculeţ înfipt într-un băţ (un fel de acadea...).
J (Cătălin Caba) O mică precizare referitoare la ortografia literelor greceşti. In OSPD apare doar varianta ZETA. Cred că trebuie realizată o abordare unitară a modului de ortografiere a acestora în dicţionarul românesc. Fie se păstrează ortografia originală (si atunci trebuie introdus şi GAMMA, alături de DIGAMMA, KAPPA, KOPPA), fie se adoptă formele româneşti GAMA, DIGAMA, CAPA, COPA. Intr-adevăr, există în dicţionar cuvinte preluate în ortografia originală (ex. WHISKY, QUECHUA, YARD, YORK, etc.), dar fiind vorba de un set de cuvinte, cred că o abordare unitară ar fi adecvată.
J (Octavian Mocanu) Sînt întru totul de acord cu Claudia în privinţa... (vezi Alfabete...)
     Unica observaţie se leagă de faptul că dacă în română s-a adoptat forma GAMA atunci, în mod logic, vom avea DIGAMA şi nu digamma. La fel, koppa în româneşte ar trebui transcris KOPA (vezi şi kapa care nu e kappa).
J (Claudia Mihai) Se poate merge pe variante, cu condiţia să fie atestate undeva (nu neapărat în dicţionare). E vorba totuşi de cuvinte vechi. Unde aţi văzut voi KAPA, KOPA, sau CAPA, COPA (ar cam fi curios să scriem fără "k" tocmai cuvîntul... care desemnează litera)? Pentru DZETA, am dat sursele. Apropo, am găsit, ulterior, şi IPSILON (tot în MDE, la... definiţia lui Y). Deci, se poate discuta.

Definiţie: aparat cu care se fac ecograme
Tip de flexiune: genuflexiune :-)
Argument: nu îl găsim în DEX ca şi cuvînt titlu, dar apare în definiţia la "ecogramă"...
J (Florin Buhai) Atâta vreme cât eu personal am beneficiat de o ecogramă, făcută cu ajutorul ecografului ...

 

BIMODAL, bimodală...

Propune: Claudia Mihai

Definiţie: Care comportă două moduri/metode/sisteme; în statistică, "distribuţie bimodală": care conţine două valori dominante.
Argument: Cel mai proaspăt zero al subsemnatei (bine că există a "OBLICA"!?)... E şi în Larousse, e şi în Webster. N-are cum să se spună altfel, în româneşte. Avem vreun statistician printre noi?

Definiţie: conjunctivul prezent, pers. a III-a, al verbului A MIROSI.
Argument: În limba română diferenţa între indicativ prezent pers. a III-a şi conjunctiv se realizează printr-o alternanţă vocalică (verbele care se termină la indicativ în -A au la conjunctiv desinenţa -E şi invers). Cele cam 15 excepţii sunt nesemnificative, iar unele din ele şi-au creat chiar variante populare sau regionale care respectă regula (să beie, să ieie). Prin urmare forma "să miroase" este de fapt incorectă (vezi şi G. Gruiţă, "Gramatica normativă", Cluj, Dacia, 1996).
J (Claudia Mihai) Vezi şi DOOM, că de-aia e dicţionar ortografic. De acord! Miroase, cum să nu MIROASĂ, greşeala asta (şi, desigur, era timpul s-o AMIROASĂ cineva...). Alte verbe nu mai sînt în grupa 320.

 

HEXA- (pref.)

Propune: Cătălin Caba

Definiţie: Prefix - şase.
Argument: Greşeală în DEX. Apare EXA, definit "vezi HEXA"... şi HEXA nu e!
« (Claudia Mihai) Eu aş scoate de tot prefixele, pentru că nu sînt cuvinte.
J Dar, atîta timp cît sînt acceptate celelalte prefixe, desigur, votez şi HEXA.
« (Octavian Mocanu) Prefixele nu ar trebui acceptate (în nici o altă limbă nu le-am găsit încă), voi scrie despre ele o rubrică.

Definiţie: Mda.
Argument: Greşeală în DEX, ortografiat "îî".
J (Claudia Mihai) îhî! De acord. De altfel, e şi în DOOM.

Definiţie: Dispozitiv de semnalizare luminoasă instalat pe maşinile instituţiilor statului (poliţie, salvare, pompieri etc.)
Argument: Cuvînt de uz curent. E "beculeţul" lui Garcea.
J (Claudia Mihai) Absolut! 'Nă-sseara!
J (Tavi Mocanu) Conf. fr. gyrophare. Propun şi varianta de plural GIROFARE (N1).
L (Claudia Mihai) Hmmm... E, totuşi, format (prin calc lingvistic) pe FAR, FARURI.

Definiţie: Navă tip platformă folosită pentru transport.
Argument:Merg pe canal încă din "iepoca" de aur.

Definiţie: Mesaj prin poşta electronică.
Argument: Uz curent (10% din populaţia ţării, cf. ultimelor statistici).
« (Claudia Mihai) Nu ştiu dacă "mail" sau "email" - parcă al doilea e cel corect. Apoi, nu ştiu dacă ar trebui ortografiat aşa, ca să se pronunţe corect! Nu cumva ar trebui să fie scris "meil", "imeil" etc.?
      E o problemă întreagă aici, cu împrumuturile din engleză. Acum xx(x) ani, s-a împrumutat "şurub" din germană. Dacă lucrul ăsta s-ar fi întîmplat în vremurile noastre, am fi scris "schoroff", sau cum s-o fi scriind în germană? Bunica mea pronunţa şi scria "chauffeur", nu şofer.
      Ceea ce vreau să spun este că, atîta vreme cît un cuvînt nu s-a integrat în sistemul limbii de adopţie, mai ales dacă pune o problemă de pronunţare, n-ar trebui să ne grăbim să-l adoptăm. Din fericire, cu "FAX" lucrurile sînt clare, nu se poate pronunţa altfel şi nu pune nici o problemă de asimilare în limba română.
      (Octavian Mocanu) Şurub în germană se numeşte "schraube" (este de genul feminin).
      (Claudia Mihai) Minunat, mersi Tavi. Acum îmi explic de ce bunicu-meu le zicea "şoroafe", nu "şorofuri" (hai, că am avut nişte bunici pitoreşti...)
« (Florin Buhai) nu cred că are rost să "englezim" mai mult decât trebuie limba. Avem POŞTA!
« (Adrian Popan) Pentru a considera un cuvânt recent împrumutat intrat în limbă, ar trebui să înceapă să lucreze singur (adica să creeze cuvinte noi prin derivare sau compunere - vezi A FAXA). Altfel rămâne la stadiul de termen de jargon.
« (Claudia Mihai) Nu neapărat. Nu toate cuvintele fac "pui". Iar jargonul este şi el parte din patrimoniul unei limbi, cu condiţia să fie recunoscut (înţeles) de un număr suficient de vorbitori, deci să circule, să-şi îndeplinească funcţia de comunicare (şi nu în ultimul rînd, pentru Dumnezeu, să fie adaptat sistemului limbii respective!).
« Hai să vă împărtăşesc un nou-născut termen de jargon: ştiţi ce înseamnă a "bîcîcui" (sau, dacă vreţi, după moda cea nouă: a "bâcâcui")? A trimite cuiva un "mail" punîndu-i adresa la "Bcc" (strict autentic, pot să-l aduc martor pe colegul meu care l-a inventat!).
L (Cătălin Caba) Aş dori să retrag acest cuvînt de pe listă, la urma urmei avem "email" în dicţionar.
J (Claudia Mihai) La urma urmei, s-ar putea să se impună "mail"-ul, dacă va fi folosit de tot mai multă lume. Cu condiţia să se şi pronunţe aşa, [mail]... Vom mai vedea.
« (Octavian Mocanu) Citez din NPR: "courrier" (la sensul 2.) courrier éléctronique[Inform.] poştă electronică.
Să nu sune destul de româneşte "poşta electronică"? De ce nu adoptăm atunci chiar meil sau poate imeil???

Definiţie: Diminutiv al substantivului PARC.
Argument: Mai e nevoie?
« (Claudia Mihai) Păi, ar cam fi nevoie, că altfel vin şi eu cu DIAVOLAS şi, mai ales, cu SANIOARA (două zerouri de neuitat...). Şi totuşi, SANIOARA e de cultură generală, ca să zic aşa: "Moş bătrîn, c-un iepuraş..."

Definiţie: Bec mic si sinucigaş, folosit la instalaţii de iluminat decorative etc.
Argument: Abia le-am cules din pomul de iarnă...

FAXA, faxez... (VT201)

Propune: Dan Sandu

Definiţie: A transmite (un document) prin FAX.
Argument: Se foloseşte tot mai des...
J (Florin Buhai) Nu cred că mai este nevoie de argumente. Toti ştim ce e ăla un fax. Iar verbul vine normal din urmă.
« (Cătălin Caba) Prin Moldova nu prea se foloseşte.
J (Octavian Mocanu) In genere, in privinta cuvintelor din limba engleza care inunda si sufoca, in mare parte fara discernamint, in particular si limbajul informatic din romana, unica exceptie pe care o consider benefica de a le adopta o reprezinta situatia in care in limba romana nu exista un termen echivalent! Dar in cazul celor doua cuvinte in discutie site si mail ele exista, chiar daca nu se folosesc! (Vezi motivele expuse la site). In schimb, pentru fax nu avem nici un termen alternativ, iar descrierile sintagmatice "comunicare in facsimil sau aparat de transmis mesaje in facsimil" par fortate. De aici la derivarea lui a faxa nu e decit un pas, care eventual poate rivaliza cu a trimite un fax. Eu nu as fi atit de categoric de a elimina varianta mai simpla si naturala a faxa. Avem prin analogie, desi formele verbale primesc sufixe distincte: tipar > a tipări, telegraf > a telegrafia, telefon > a telefona, scaner < scana (to scan > scanner [eng.]).

Definiţie: Maşină/metodă de transmitere a documentelor prin telefon/radio. Document transmis prin această metodă.
Argument: Cuvînt din limbajul curent. DEX-ul îl va consemna, probabil, după ce va fi căzut în desuetudine (vezi cazul "TELEX")!

DLRM, DOOM

Propune: Claudia Mihai

Argument: Dicţionare de referinţă pentru limba română. DOOM precizează ortografia şi ortoepia, dar consemnează şi cuvinte foarte interesante pe care DEX-ul le omite. DLRM este un adevărat tezaur de cuvinte pe nedrept ignorate de alte dicţionare.
« (Cătălin Caba) Nu sunt adeptul DLRM si DOOM aşa cum sunt ele concepute (arhaisme, regionalisme vechi,etc.). Totuşi sunt de acord că anumite cuvinte de acolo ar trebui să fie prezente în LOC.
J (Claudia Mihai) N-ai deloc dreptate. Jocul de scrabble, rămîne, totuşi, un joc de erudiţie (aşa a fost el conceput şi aşa este perceput de majoritatea iubitorilor săi şi chiar de marele public). Un cuvînt este cu atît mai apreciat, cu cît este mai rar, indiferent de punctajul pe care-l aduce. Faptul că e vechi, sau regional, nu-l "depreciază", dimpotrivă! Apoi, există destule arhaisme, regionalisme sau variante regionale şi în DEX. După părerea ta, ar trebui să le scoatem? Cît despre DOOM, nu prea am observat multe arhaisme/regionalisme.
J (Octavian Mocanu) Scurt tratat asupra unei nevoite nostalgii scrabbliste...
J (Dan Mănăilă) Nu se poate fără D.L.R.M. Nu se poate fără D.O.O.M.
Avem copii care vor juca scrabble şi le vom interzice CUVINTE... merg pe la bunici unde aud aceste cuvinte şi pe care le vor ţine minte toată viaţa... şi, culmea, nu sunt cuvinte din alea vulgare cântate de unele persoane de pe după blocuri...
« (Laur Vornicu) Credeam că limba se înnoieşte. Dacă vin cu un dicţionar de dinaite de război îl punem şi pe ăla?
« (Claudia Mihai) Da, dacă are cuvinte care au scăpat celorlalte! Ce, tu nu joci BIV? Nu joci VEL? Nu joci SOARE, LUNA, STELE (probabil, printre cele mai vechi cuvinte din l. română)? Ce înseamnă "vechi" şi "nou", aici? N-are nici un sens ce spui. Orice cuvînt al unei limbi e parte din tezaurul ei, indiferent dacă denumeşte o realitate trecută, prezentă sau viitoare... Putem discuta cel mult despre ortografia unui cuvînt "vechi" atestat, nu despre existenţa sau inexistenţa lui.

DN	Propune: Dan Sandu

Definiţie: Dicţionarul de neologisme.
Argument: Limba a evoluat, au apărut o mulţime de noi cuvinte care nu se regăsesc în celelalte dicţionare.
J şi « (Stefan Pall) Sigur ca putem sa jucam pe orice lista. Dar fondul general, subliniez general, trebuie sa faca referire la un dictionar sau mai multe (deci nu e obligatoriu sa acceptam, sa spunem, tot ce este nou in vreo editie a Dictionarului de neologisme - ZO mi se pare fortat, spre exemplu.