Federatia Română
de Scrabble
 FORUM Club
Roumado

Votati — Comentati — Propuneti — Alte dezbateri

 
(Vocativul) Propune: Claudia Mihai

Definiție: Cel de-al 5-lea caz al declinării.
Argument: Un nesecat izvor de drăgălașe insulte (PROSTULE, TOANTO), un neprețuit pivot în -O pentru nouari, o splendidă continuare după -UL (E). Cine-și mai aduce aminte de ce n-a fost acceptat vocativul?
      Problema era terminația în -O a substantivelor feminine. A fost o întreagă discuție dacă toate substantivele feminine (mai) primesc această terminație, sau numai unele. Si dacă numai unele, care? Stiu că ne-am amuzat atunci teribil pe seama unor forme precum: AVO, APO, AGO... Cred că ar fi vremea să reconsiderăm această decizie. Restricția privind vocativul nu are nici un rost, atîta timp cît acceptăm alte forme de flexiune, la fel de... teoretice. La urma urmei, cu ce este mai absurdă forma "AUXILIARO" decît forma "AUXILIAREI"?
      Amîndouă sînt la fel de puțin probabile într-un text real. Adjectivul nu se articulează enclitic (-UL/-ULUI/-II/-EI/-LE/-LOR) decît atunci cînd se plasează înaintea substantivului, în general în exprimarea "poetică". Or, un adjectiv ca AUXILIAR nu prea are conotații poetice, iar într-un text știintific, tehnic sau administrativ nu se va folosi niciodată decît după substantiv ("verbul AUXILIAR", nu "AUXILIARUL verb"!). Mecanismul articulării există însă, iar dacă vreunui poet excentric îi va trăsni vreodată prin minte să pună AUXILIARUL în versuri, n-are decît! Tot așa, dacă vreți să vă admonestați secretara cu "AUXILIARO", nu gramatica va fi cea care vă va împiedica...
      Prin urmare, dacă acceptăm articularea tuturor adjectivelor, nu avem nici un motiv să interzicem cazul vocativ, văduvind astfel jocul de scrabble de vreo 30.000 de cuvinte (forme substantivale și adjectivale).
J și « (Bogdan Radu) În principiu, sunt de acord cu vocativul, așa cum sunt și cu formele de D/G sg., pl., adică nu mi se pare normal să fie admise în mod uniform pentru toate cuvintele. Trebuie să ne menținem în limitele bunului-simț (exemplele cu AVO și AUXILIAREI mi se par potrivite), adică să nu permitem absurditățile. Veți spune: "cine e în măsură să judece?..." Au pentru ce există toate acele comiții și comitete? Oare ce spuneați despre un joc de erudiție? Nu cred că singurul scop trebuie să fie de a avea un dicționar cu cât mai multe cuvinte; frumusețea jocului poate reieși si din capacitatea jucătorului de a se descurca având un fond de cuvinte mai redus ori posibilități mai mici de a realiza cuvinte de 2, 3 sau 4 (vezi lb. franceză). P.S. Măi, girofarule!
« (Claudia Mihai) Foarte drăguț! și foarte posibil. Citez din Gramatica Academiei: "și substantivele nefolosite în mod obișnuit la vocativ își pot forma acest caz atunci cînd este nevoie" (Obs.2, pag.83, vol.1, ed.1966). Si încă un citat, din clasici: "Vino-ncoa să stăm de vorbă, unice amic și ornic."   Păi, dacă Eminescu vorbește cu ornicul, de ce nu s-ar adresa și Garcea girofarului (sau chiar... nenumibilului său instrument preferat)?

« (Octavian Mocanu)
a) nu am la îndemînă vreun dicționar în limba română, dar nu mă îndoiesc că definiția vocativului coincide cu cele de mai jos: - aparținînd, în relație cu sau reprezentînd cazul gramatical care desemnează un adresat (Merriam-Webster)
- caz al declinării în care se află cuvîntul care servește pentru a invoca, chema sau numi o persoană sau un lucru personificat (Diccionario general de la lengua espanola vox)
- 1. cazul cuvintelor folosite pentru a invoca sau a se adresa cuiva, în limbile cu declinări; 2. forma exclamativă folosită pentru a se adresa cuiva, a ceva sau pentru a-l invoca, în limbile fără declinări. (Dictionnaire universel francophone). Reiese, așadar, că, în mod logic, vocativul se aplică categoriei cuvintelor (substantivelor) însuflețite și, doar în situații speciale (literare, în speță poetice), se aplică și substantivelor (adjectivelor substantivate) personificate. Si, pentru a nu ajunge în cazul anormal al unei "apo!, ușo!, caso!" etc., ar fi după părerea mea benefică adoptarea vocativului exclusiv pentru categoria substantivelor însuflețite (ex.: bărbatule!, femeie! copil[ule/o], pruncule!, țîncule!, soro!, scrabbleist[ule/o], etc.) [aga ar face tot aga! și la vocativ, ca și tata!, si nu ago!].
      Unicul caz cu adevărat discutabil este cel al adjectivelor. Dacă "frumo(a)s[o/ule]!", sau "deșteapto/deșteptule!" sînt perfect admisibile, ce ne facem cu "hexagonal[o/ule]!" sau - doamne/(domnule/doamno), ferește! - "acetic[ule/o]!?? O portiță de scăpare ar semnifica-o iarăși "adjectivele care ar putea sta pe lîngă substantivele însuflețite, exceptînd situațiile pur metaforice" ("un om frumos, urît" etc., da, dar "un om hexagonal, acetic", nu (desigur, ne putem închipui că fața-i (atît de ascuțită) seamănă cu un hexagon, sau că denotă o figură acră, prin extensie, acetică, dar acestea sînt cazuri exclusiv metaforice). Evident, soluția ideală ar fi ca în viitorul mult reclamat "dos" să se semnaleze cazul acelor cuvinte-titlu (substantive/adjective) care acceptă fără restricții vocativul.

b) Este falsă observația cum că "auxiliarei" sau în general un adjectiv nu ar putea apărea în cazul genitiv-dativ decît urmat de un substantiv. Tot atît de bine un adjectiv poate juca rolul unuia substantivat (cu valoare de substantiv) în situația în care înlocuiește întreaga expresie. De exemplu, într-un dialog, n-ar fi ieșit din comun să întîlnim schimbul de replici:

- Ai dat lucrarea profesoarei auxiliare?
- Auxiliarei? nu știam că și ei i-o puteam da. Așadar, "auxiliarei" nu este o formă pur teoretică... (și referindu-mă la punctul a) de mai sus, rezultă că "auxiliaro!/-ule!" par(e) tot atît de natural(e)). Putem încerca și cu un adjectiv abstract, de exemplu "acetic": "Acizii se pot clasifica în mai multe grupe. Dintre ele, aceticelor le revine proprietatea că...". Iarăși "aceticelor" nu apare deloc forțat.
« (Adi Popan) Imi retrag sprijinul pentru vocativ, pen'că: rezervele pe care le putem avea față de articularea tuturor adjectivelor sunt exclusiv de ordin sintactic (topica propoziției împiedică adesea un fapt perfect posibil morfologic). In ce privește flexiunea tuturor substantivelor la vocativ, există și piedici de ordin semantic (simplu, nu te poți adresa chiar oricui: fă levigareo!, băi chemin de ferule!)

« (Claudia Mihai) Trebuie să fac aici o precizare pentru cei (mulți, nu mă îndoiesc...) care umăresc dezbaterea noastră: cele două intervenții de mai sus au fost publicate în același timp, deci e de presupus că a doua n-a fost influențată de prima. Replica mea se va adresa în principal lui O.M., direct (la vocativ, adică):
Preopinentule! Atenție mare: ce construiesti la punctul a) dărîmi la punctul b) și invers! Ia să le luăm pe rînd (adică, pe dos):
      Punctul tău b) începe cu o frază pe care am citit-o de vreo trei ori și tot n-am înțeles-o. Citez: Este falsă observația cum că "auxiliarei" sau în general un adjectiv nu ar putea apărea în cazul genitiv-dativ decît urmat de un substantiv. Sper că nu te-ai referit la vreo observație a mea? Doamne ferește, cum să nu poată apărea la G/D? Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul pe care-l determină. Eu mă refeream la articularea adjectivului. Marca de articol hotărît este cea în cauză. Ea este cea contestabilă pentru adjectivele care stau în mod firesc după substantiv, nu cazul în sine. Este tot atît de... teoretică forma "ACETICUL acid" (N/A) ca și forma "ACETICULUI acid" (G/D) sau "ACETICULE acid" (V)! Dacă spui "acidului ACETIC", adjectivul este tot la G/D - și nu mă deranjează absolut deloc!
      Mi-ai demonstrat că un adjectiv poate deveni substantiv, chestie pe care eu n-am pus-o la îndoială... Numai că, dacă devine substantiv, atunci trebuie să fie consemnat în dicționar ca atare - pentru că procesul pe care l-ai descris nu mai e flexionarea unui cuvînt existent, ci este crearea unui NOU cuvînt - or, acest lucru NU ne este permis în timpul jocului!
      Prin urmare, chiar dacă circulă pe la voi substantivul "AUXILIAR" cu sensul de "profesor auxiliar" (sens care mi-e necunoscut), trebuie să aștepți pînă cînd acest nou cuvînt este introdus în dicționar pentru a avea dreptul să-l folosești ca substantiv articulat (la ce caz dorești!). Substantivizarea este un procedeu lexical, ca și adjectivizarea participiului. După aceeași regulă, n-ai voie să joci "CONFIGURATA", provenind din verbul "a (se?) CONFIGURA", pentru că dicționarul actual nu menționează "configurat,-ă" ca adjectiv, iar verbul nu e deocamdată tranzitiv, în DEX. Dacă însă folosești "AUXILIARUL" (sau "ACETICUL") ca adjectiv articulat, atunci trebuie să admiți că poate sta înaintea unui substantiv - ceea ce e cam "epitetizant", adică... tras de păr. N-am nimic împotrivă să-l tragi și de păr, dar atunci...
      a) De ce ești atît de sever cu vocativul? Pari să ai ce ai cu metafora. De ce-oi fi atribuind tu "metafora" asta numai poeților, Dumnezeu știe... De ce nu ne dai voie și nouă, muritorilor de rînd, să vorbim metaforic?
      Apoi, ce înțelegi tu prin substantiv însuflețit? Dotat cu suflet, cu spirit (deci, "omule, drăguțule" - dar nu "codrule, codruțule..."), sau dotat cu viață ("animalule, vegetalule" - dar nu "ornicule")? Dar virusul? E însuflețit? Pot să-l pun la vocativ? (În treacăt fie spus, ceea ce numești tu "metaforă" nu e întodeauna metaforă, mai des e personificare: adică... exact "însuflețirea" celor neînsuflețite!)
      Asta e problema, că nu putem trage linia de demarcație între "probabil" și "exclus". Exact de această imposibilitate a delimitării clare ne-am prevalat atunci cînd am acceptat articularea tuturor adjectivelor!
      De ce nu ne-am folosi de ea și pentru vocativul articulat al substantivelor? EU ATÎTA ÎNTREB!
      Sînt însă de acord cu tine într-o singură privință: vocativul ADJECTIVELOR pune o oarecare problemă. Dar despre asta... data viitoare!
J și « (Stefan Pall) SA REDESCHIDEM PUTIN CUTIA PANDOREI: VOCATIVUL ! Macar pentru acele cuvinte pe care toate lucrarile de profil le mentioneaza ca avand curent acest caz in declinare. Subliniez ca nu vreau sa speculez aici acea posibilitate ca, prin personificare, sa ma adresez cu "Scaunule !" Jucam scrabble, nu facem abuz sau poezie ...

J și « (Matei Gall) Vocativul - prin definitie, am putea spune - nu apare decat in interpelare, cand ne adresam cuiva (ar trebui sa fie insotit mai intotdeauna de semnul exclamarii). Este normal sa ne adresam unei persoane. Frecvent ne adresam si unui animal domestic. Mult mai rar ne adresam unui animal salbatic, unui obiect sau unei idei abstracte. Cu toate acestea, majoritatea substantivelor care desemneaza animale, obiecte sau notiuni abstracte au vocativ.
    Problema de care ne-am lovit atunci cand am luat decizia de a nu admite vocativul a fost generata de regula de formare a vocativului. Multe substantive admit doua forme de vocativ (VECINE / VECINULE sau BADITA / BADITO sau CASA / CASO), altele numai una din ele (LUPULE sau SPATE). In prima categorie pot aparea modificari in radacina cuvantului (CETATEANULE / CETATENE sau TANARULE / TINERE sau invechitul SOACRE / SOCRULE). La adjective sunt cam aceleasi probleme. Din cate stiu, nu se pune problema vocativului pentru articole, numerale, adjective pronominale si pronume.
    Concluzie. Ca sa luam in discutie introducerea vocativului in fondul de cuvinte, trebuie ca cei cu specializare in domeniul lingvistic sa puna la punct niste reguli clare, precise, de formare a vocativului pentru toate categoriile de substantive si adjective care admit acest caz. Luati de exemplu modelele de declinare existente la sfarsitul LOC-ului si precizati pentru fiecare tipul de vocativ. Vor trebui probabil formate noi categorii, pentru ca cele existente pot contine cuvinte cu tipuri diferite de vocativ (ex. tipul M73: CARMACI admite CARMACIULE / CARMACE, dar UNCHI admite doar UNCHIULE).

J (Laurentiu Vornicu) Relativ la LUPULE, mai e si "stai, LUPE, nu ma manca, d'aolica doada...." din binecunoscutul cantec oltenesc :-)
    In rest eu sunt de acord in principiu cu tot ce se povesteste despre vocativ, trebuie intai bine reglementat si abia dupa aceea pus pe lista. Nu uitati ca fata de engleza si franceza avem o lista de cuvinte de cateva ori mai mare. Eu nu le stiu bine nici pe alea cu 4 litere care sunt, daca mai puneti si altele....

Votati — Comentati — Propuneti — Alte dezbateri