Federaţia Română de Scrabble

FORUM

2001

Alte dezbateri

 

SIT, situri...

Propune: Cătălin Caba

Aş dori să întreb dacă-mi poate spune cineva în ce dicţionar există cuvîntul "sit" şi care este sensul lui.

J (Claudia Mihai) Bravo, chiar vroiam şi eu să-l propun! Nu ştiu dacă e consemnat în vreun dicţionar românesc, dar în pliantele turistice este folosit de multă vreme, în sintagma "situri turistice" - cu sensul de "locuri de vizitat", locuri geografic distincte (localităţi, porţiuni de localităţi, regiuni etc.) cu trăsături specifice, unitare din punct de vedere al peisajului sau al monumenelor de artă, arhitectură... (de exemplu: mînăstirile din nordul Moldovei). Se mai foloseşte şi expresia "sit arheologic", definind aria pe care se fac săpăturile pe un şantier arheologic. De la acest sens, atît în franceză cît şi în engleză sensul s-a extins la cel de "adresă Internet la care cineva a publicat o serie de pagini cu un conţinut unitar" deci de SIT Internet (Web). Pentru acest ultim sens, la noi tinde să se impună barbarismul SITE (pronunţat [sait]). Un cuvînt este, totuşi, necesar pentru această realitate, dar nici o autoritate lingvistică nu pare să se preocupe de adaptarea şi de fixarea lui corectă. Cuvîntul vine pur şi simplu din latinescul "situs" (situare, aşezare), deci nici E-ul final, nici pronunţia "englezită" nu se justifică în limba română.

J (Octavian Mocanu) Se întîmplă ca "sit" să fie un omograf al unui regionalism (din păcate neconsemnat în atotcuprinzătoarele noastre dicţionare) folosit cel puţin în Banat. Pronunţarea sa alternează între (voi apela la scrierea fonetică englezească) [zits] (ca în germană) sau [shits]. Cuvîntul este un împrumut din germană şi desemnează "şaua bicicletei" (originar fiind scris: “sitz”). Pluralul este “situri” (pronunţat [zitsuri] / [shitsuri]). Doar în aceasta accepţiune sînt pentru. « În privinţa sensului englezesc “site”, cel mai mic rău dintre două (?) posibile mi se pare “sait” cum se şi pronunţă, dar termenul nu e încă încetăţenit pe deplin. “Sit” e o forţare latino-franţuzită (de ce sit arheologic şi nu aşezare/şantier arheologic??). La urma urmei introducerea / utilizarea lui mi se pare nelalocul ei, întrucît, de bine de rău, avem o puzderie de sinonime care să-l înlocuiască (în accepţiunea informatică): adresă, pagină, loc... . or, ignorarea termenilor din fondul lexical existent mi se pare a fi sau rezultatul ignoranţei sau al unei ardente dorinţe de fanfaronadă.       Generalizînd şi pentru ceilalţi termeni mai ales informatici şi tehnici (în principal), din facultate au reprezentat adevărate "delicatese" care cel mai adesea adesea frizau (şi mai frizează) ridicolul, una din cauzele principale ale acestor aberaţii fiind în primul rînd nepăsarea totală a celor în a căror sarcină cade tocmai buna îndrumare de pe tărîmul lingvistic. În speţă, a unor îndrumătoare neolog(ist)ice permanent actualizate care sau să caute termeni echivalenţi în română sau să adapteze cît mai corect posibil noile cuvinte. Desigur, actul depinde şi de raportul “bună-credinţă”/comoditate al utilizatorului. A spune “poşta electronică” şi nu “mail”, a “ataşa” şi nu “a face un attach”, şi mă limitez doar la atîta, nu reprezintă un efort prea mare. Bănuiesc că voi fi acuzat de purism arhaizant...

J (Claudia Mihai) Mai întîi: ŞIŢ, SIT sau (Doamne fereşte...) ŞIT - reţin şi contorizez votul pozitiv!
Pe urmă, eu ador savuroasele bănăţenisme (jumătate din rădăcinile mele sînt la Voislova) şi abia aştept să le votez.
DZÎC DZĂU LU DÚMEDZĂU! Cîteva sînt şi în DLRM: "CUINĂ", "ŞOL", "UIAGĂ"... Mai spuneţi!
« Asta nu înseamnă însă că-l şi iert pe distinsul bănăţean...
      Deci, ŞIŢ = "şa" nu e o forţare "nemţălită", dar  SIT = "loc geografic cu trăsături specifice, unitare (d.p.d.v. al peisajului, al activităţii specifice, al interesului turistic etc.)" e o "forţare latino-franţuzită"? Păi "forţări" de-astea găseşti cu zecile de mii! Se numesc neologisme şi adoptarea lor se justifică atunci cînd în româneşte nu avem un sinonim perfect, care să nu necesite o perifrază de genul celei de mai sus. SITUL arheologic este aria pe care se deschide şantierul pentru un obiectiv anume (exemplul din Webster: "situl Troiei antice") - nu şantierul propriu-zis. "Aşezare arheologică"? Vi se pare mai potrivită exprimarea asta?
      Mai departe, sensul din domeniul informatic. Acest sens nu apare în PLI (Petit Larousse Illustré) decît în ediţia 2001! În dicţionarele de limbă engleză pe care le am la dispoziţie (pînă în '93) nu este consemnat acest sens. Şi totuşi, cuvîntul (existent şi în fr. şi în engl., de cîteva secole bune) cu această ultimă semnificaţie a făcut carieră - şi a ajuns, în sfîrşit, în atenţia noastră (prin monopolul englezei americane asupra comunicaţiei Internet), sub forma nedigerabilă "SITE-ul". Deci, să luăm pe rînd propunerile lui Tavi:

ADRESĂ	- nu e acelaşi lucru. Este ca şi cum ai spune că "adresa poştală" face inutile cuvinte precum: domiciliu, reşedinţă, sediu, casă, locuinţă etc. Se poate, desigur, folosi "adresă" în loc de "sit" (e o metonimie chiar uzuală, născătoare de sinonime parţiale). Dar în sens strict SITUL nostru este colecţia de fişiere ale FRSc puse în spaţiul de 100 de MEGA(!) acordat de FortuneCity pe SERVERUL(!) său, iar ADRESA este http://fortunecity.com/frsc/.
PAGINĂ	- este iarăşi inexact. Cum adică? Sutele (deja!) de fişiere pe care le-am pus noi pe Internet reprezintă o... pagină?
LOC	- adică: "Găsiţi multe dezbateri interesante pe LOCUL federaţiei"? Haida-de!

Iată deci că un cuvînt este necesar, măcar pentru acest din urmă sens. Şi, pentru că este necesar, se va impune!
      Atunci... ceea ce am încercat eu să fac în intervenţia de mai sus a fost exact să suplinesc, citez, "nepăsarea totală a celor în a căror sarcină cade tocmai buna îndrumare de pe tărîmul lingvistic". Adică, atît cît (mă) pricep în ignoranţa mea, am încercat să arăt cum se adoptă un neologism:

1. se caută un sinonim perfect, existent deja în limba proprie, care să facă inutil împrumutul.
2. dacă nu se găseşte un sinonim perfect (q.e.d.), se încearcă mai întîi extinderea semnificaţiei unui cuvînt existent (sinonim cu cel nou prin cel puţin un înţeles), după modelul din limba-sursă.
3. Dacă, însă, sinonimul acesta "imperfect" este un cuvînt prea general ca să evite perifraza (vezi "loc"), se adoptă cuvîntul din limba-sursă (aici, franceza/engleza), dar se evită preluarea sa literală: de obicei, se ia cuvîntul direct din limba de origine (în acest caz, latina: situs), adaptîndu-se la sistemul ortografic-ortoepic al limbii-ţintă (era să zic [targhet]...).

« (Octavian Mocanu) În NPR (Nouveau Petit Robert) 1996, găsim următoarele explicaţii în limba franceză: SITE (s.m.) – [etim. 1576; din it. “sito” <loc, poziţie> 1302; din lat. “situs”] 1. Peisaj (d.p.d.v. al esteticului, pitorescului) site protégé, site classé 2. Configuraţie a locului, a terenului unde se ridică un oraş, modul în care el e aşezat (d.p.d.v. al folosirii sale de către om: comunicaţii, uşurinţa dezvoltării)/ aşezare/ prin ext.: configuraţie a unui loc (în raport cu destinaţia sa) site industriel, site stratégique 3. [1923] tehnica artileriei. angle de site / site = unghi format cu proiecţia sa în planul orizontal a liniei ce uneşte un observator cu punctul vizat. le site s’évalue en millièmes. 4. [biol.] locul precis în care e localizată activitatea (unei macromolecule*, unui metabolit, unui organit) site actif d’une protéine, site de mutation sur un gène 5. [bioch.] loc de legătură (regiune a unei proteine care se uneşte în mod specific cu un ligand* dat) site catalytique / actif (ansamblu de aminoacizi al unei enzime care intervine în transformarea unui substrat în prealabil fixat). *) cuvinte inexistente în DLRM-DOOM-DEX-DEXS. Concluzii: 1. După cîte se poate lesne vedea, toate variantele cuvîntului site în franceză sînt perfect traductibile în română (drept aşezare, regiune, loc) [în accepţiunea 3. unghi la orizont). 2. Nu este atestată nici o accepţiune a englezescului site [pronunţat sait]. 3. Motivele invocate mai sus demonstrează că şi în limba română ar fi artificială şi absolut nenecesară adoptarea unui sait, site sau sit!

(Claudia Mihai) Concluzii?
1. Dacă-i aşa de lesne, hai să le traducem. Si să ne imaginăm cum ar suna într-un text, totuşi, de specialitate: "aşezare industrială"? "regiune strategică"? "loc clasificat"? "peisaj protejat"? Dar sensurile 4. si 5.? "locul activ al unei proteine"? "aşezare de mutaţie" (asta-i splendidă!)? "peisaj catalitic"? Or fi traducătorii trădători, dar nici chiar aşa...
2. Aproape toate accepţiunile de mai sus sînt, bine-mersi, şi ale "englezescului" [sait]! Ăsta nu s-a născut odată cu Internetul! Am mai spus, accepţiunea informatică am găsit-o tocmai în franceză (PLI 2001); în engleză (Webster 1993), încă nu! E foarte probabil consemnată într-o ediţie ulterioară, pentru că ea derivă din sensul 2.
3. Motivele invocate NU demonstrează inutilitatea cuvîntului, dimpotrivă: TREBUIE să existe şi în româneşte un termen care să unească TOATE aceste sensuri (născute unele din altele, prin extensie, aşa cum bine spune NPR).
4. (C.M., concluzia mea) Adoptarea grafiei SITE şi a pronunţiei [sait] presupune abaterea de la normele ortografiei româneşti (ortografie fonetică). Această abatere poate fi admisă atunci cînd cuvîntul este specific englezei (de exemplu, SCRABBLE !). Cînd cuvîntul din engleză este de origine latină (preluat acolo direct, sau prin intermediul francezei), se adoptă grafia cea mai apropiată de cea a cuvîntului latinesc. Adică... se trimite (mereu) la origini...
     În engleză, "i"-ul care în latină era în silabă accentuată urmată de consoană+vocală se pronunţă [ai] (diftongat). Pronunţarea [sait] nu face deci decît să urmeze această regulă a sistemului fonetic al limbii engleze. Alte exemple de [i] devenit [ai]: rite (<ritus),  tribe (<tribus),  pine (<pinus),  sine (<sinus) etc.
     Are deci vreo noimă să preluăm un cuvînt de origine latină şi să-l scriem/pronunţăm ca în engleză? (comparaţi cu:  rit, trib, pin, sîn etc.) Asta e: corect este SITUL federaţiei, nu "SITE-UL/ SITEUL/ SAITUL federaţiei"!

J (Florin Buhai) SIT chiar a existat în fondul de cuvinte admis la scrabble. Este de găsit în DLRM 1958, iar definiţia pentru el este: (Franţuzism) Peisaj (cică vine din francezul site).

J (Claudia Mihai) Aleluia, Doamne-ajută! Un epilog fericit... Discuţia asta n-a fost însă deloc inutilă. Aceleaşi probleme apar la foarte multe din împrumuturile recente. Sînt sigură că ne vom referi deseori la această pagină în dezbaterile viitoare.

J (Laur Vornicu) Are aceeaşi problemă ca şi mail, de fapt se pronunţă [sait], ce naiba. Doar dacă nu cumva vă referiţi la chestia aia care se scrie în engleză "shit" :-)

J (Claudia Mihai) Nu se pronunţă [sait] decît în engleză. In româneşte nu "se" pronunţă [sait] decît de românii care au "descoperit" cuvîntul... o dată cu Internetul! După aceeaşi "logică", ar trebui să scriem Yeltsin(e), Gorbatchev, London-ul de pe malurile Thames-ului, pentru că... aşa am învăţat noi la english-ă!...
În rest, vezi mai sus. Eu m-am cam plictisit de dialogul surzilor.
Şi, baizăuei: mai e şi "şiţul de la baston"-ul coanei Mitza...

Alte dezbateri